Curs I - Drept civil
Capitolul I – DefiniŃia, rolul , principiile si delimitarea dreptului civil
1. Definitia si obiectul dreptului civil.
• Definitie : Dreptul civil este acea ramura a dreptului privat care reglementeaza
raporturile patrimoniale si nepatrimoniale stabilite intre persoanele fizice si
persoanele juridice situate pe pozitie de egalitate juridica.
• Obiectul dreptului civil : raporturi patrimoniale si raporturi nepatrimoniale ce se
stabilesc între persoane fizice si persoane juridice.
Raporturile patrimoniale: Sunt acele raporturi sociale care au un continut
economic. Dreptul civil reglementand raporturile reale si raporturile obligationale.
Raporturile reale au in continutul lor drepturi reale, care se compun din dreptul de
proprietate - inscris ca atare in Constitutia Romaniei - si din celelalte drepturi
reale principale. care sunt dezmembramintele dreptului de proprietate si drepturile
reale accesorii.
Raporturile obligationale au in continutul lor dreptul de creanta - drept subiectiv
in virtutea caruia subiectul activ (creditor) poate cere subiectului pasiv (debitor)
sa dea, sa faca, sa nu faca ceva indiferent daca dreptul isi are originea intr-un act
sau intr-un fapt juridic.
Raporturile nepatrimoniale: Sunt acele raporturi sociale care nu au continut
economic. Ele cuprind:
raporturi care privesc existenta si integritatea subiectelor de drept civil,
raporturi de identificare,
raporturi izvorate din creatia intelectuala.
• Subiectele dreptului civil : sunt persoanele fizice si persoanele juridice
• Principiile fundamentale ale dreptului civil :
Principiul proprietăŃii : dreptul civil reglementează conŃinutul dreptului de
propritate cu cele trei atribute: posesia folosinŃa si dispoziŃia. Apărarea dreptului
de proprietate se face prin acŃiunea în revedendicare iar posesia este apărată prin
intermediul acŃiunilor posesorii.
Principiul egalităŃii în faŃă legii civile
Principiul îmbinării intereselor individuale cu cele generale
Principiul ocrotirii drepturilor subiective civile
• Delimitarea dreptului civil de alte ramuri de drept :doctrina si jurisprudenta au
stabilit ca dreptul civil, ca ramura de drept, are pozitia de "drept comun".
Delimitarea sa de alte ramuri de drept este ceruta de considerente practice si
teoretice
• Criterii de delimitare: delimitarea dreptului civil fata de celelalte ramuri de drept
se face folosind urmatoarele criterii :
obiect de reglementare;
metoda de reglementare;
calitatea subiectelor;
caracterul normelor;
caracterul sanctiunilor;
principiile de ramura.
Ramurile de drept de care se delimiteaza dreptul civil sunt :dreptul constitutional, dreptul
administrativ , dreptul financiar, dreptul comercial, dreptul familiei, dreptul muncii,
dreptul procesual civil, dreptul international privat
Capitolul II- Izvoarele dreptului civil
• Notiunea de izvor al dreptului civil este privită sub aspectul a două înŃelesuri:
în sens material prin izvor al dreptului civil se desemneza conditiile
concrete de existenta ale societatii, care stau la baza normelor civile.
în sens formal prin aceasta expresie se inteleg formele speciale de
exprimare a normelor de drept prin care se consacra vointa statala.
În sistemul de drept romanesc, principala forma de exprimare a dreptului o constituie
actele normative, acte emise sau adoptate de organe de stat anume investite cu
prerogativa legiferarii.
• Principalele izvoare ale dreptului civil sunt :
Legea este actul normativ adoptat de Parlament, unica autoritate
legiuitoare a Ńării. Constitutia stabileste trei categorii de legi : legi
constitutionale, legi organice si legi ordinare.
Decrete si Decretele –legi - constituie izvoare de drept civil in masura in
care contin norme referitoare la obiectul de reglementare al acestei ramuri
de drept.
Hotararile si ordonantele Guvernului Romaniei sunt acte normative
emise in baza si in executarea legilor. Ordonantele sunt acte normative
adoptate de Guvern in temeiul unei legi speciale de abilitare in limitele si
conditiile previizute de aceasta.
Actele normative emise conducătorii organelor centrale ale
administratiei publice centrale si acte normative emise de autoritatile
administratiei publice locale Aceste acte, indiferent de denumire -
ordine, instructiuni, regulamente, statute, contracte-cadru, contracte tip,
standarde sau norme - sunt izvoare de drept civil daca reglementeaza
raporturi juridice civile.În exercitarea atributiilor lor, consiliile locale si
judetene adopta hotarari, primarii emit dispozilii. iar prefectii ordine.
• Aplicarea legii civile legea civilă isi produce efectele intr-o anume perioada de
timp, pe un anumit teritoriu si asupra unor subiecte determinate.
Aplicarea legii civile în timp este cârmuită de doua principii ale dreptului
civil: principiul neretroactivitatii legii noi (adica, o lege civila se aplica
numai cazurilor ce apar in practica dupa adoptarea ei) si principiul
aplicării imediate a legii civile noi (din momentul in care a fost adoptata,
legea noua se aplica tuturor cazurilor ce apar in practica dupa intrarea sa in
vigoare).
Aplicarea legii civile în spaŃiu. În plan intern aplicarea legii civile in
spatiu se face după urmatoarea regula: actele adoptate de organele centrale
ale puterii de stat se aplica pe tot teritoriul Romaniei in timp ce actele
normative emise de organele locale ale puterii de stat se aplica pe raza
teritoriala de competenta.În plan internalional aplicarea legii civile in
spatiu este rezolvata de dreptul international privat prin normele sale
conflictuale.
Aplicarea legii civile asupra persoanelor Exista legi civile de aplicare
general a, legi civile care se aplica numal persoanelor fizice si legi civile
care se aplica numai persoanelor juridice.
• Interpretarea legii civile -este acea operatiune logico-rationala de lamurire a
continutului si sensului normelor de drept civil in scopul justei lor aplicari.
• Clasificarea interpretarii legii civile. Clasificarea interpretarii legii civile se face
dupa rezultatul interpretarii, si dupa metoda de interpretare.
dupa forta obligatorie sau neobligatorie a interpretarii: interpretarea
oficiala si interpretarea neoficiala
dupa rezultatul interpretarii : interpretarea literala (declarativa),
interpretarea extensiva, interpretarea restrictiva
dupa metoda de interpretare: interpretarea gramaticala, interpretarea
sistematica, interpretarea istorico-teleologica, interpretarea logică
Capitolul III - Raportul juridic civil
1.Notiunea de raport juridic civil Caractere. Structură.
• DefiniŃie Raportul juridic civil este o relatie socială patrimonială sau
nepatrimonială, reglementată de norma de drept civil .
• Caracterele raportului juridic civil : caracterul social, caracterul dublu
volitional si egalitatea juridica a partilor.
• Structura raportului juridic civil se refera la trei elemente : subiecte (parŃi),
conŃinut si obiect
2. PărŃile raportului juridic civil
• DefiniŃie , subiectul de drept civil este acea specie de subiecte de drept care
cuprinde persoana fizică si persoana juridică, în calitatea lor de titulari de drepturi
subiective si obligaŃii civile.
Subiectul raportului juridic civil care dobandeste drepturi este subiect activ, cel care se
obliga este subiect pasiv.
• Pluralitatea subiectelor, ca regula, un raport juridic se stabileste între un singur
subiect activ si un singur subiect pasiv. Sunt situatii când aceste raporturi se pot
realiza între mai multe persoane fie ca subiecte active, fie ca subiecte pasive, fie
în ambele calităŃi.Aceste cazuri le numim pluralitate de subiecte.
• Determinarea (individualizarea) subiectelor - în raporturile obligationale
subiectele sunt determinate (individualizate) din momentul incheierii actului
juridic sau consumarii faptului care stă la baza acestor raporturi. Există însă cazuri
in care subiectul pasiv sau cel activ nu sunt determinate la data stabilirii raportului
juridic (in raporturile juridice de proprietate, persoanele care au obligatia de a
respecta drepturile proprietarului sunt nedeterminate).
• Schimbarea subiectelor - între care s-au nascut este posibila in cadrul
raporturilor juridice civile patrimoniale (cesiunea de creanta, subrogatia
personala, novatia etc.
• Capacitatea subiectelor - capacitatea de drept civil a subiectelor se exprima prin
capacitatea civila a acestora, capacitate compusa din: capacitatea de folosinta -
aptitudinea general a si abstracta a omului de a avea drepturi si obligaŃii civile;
capacitatea de exercitiu - aptitudinea general a a persoanei (fizice sau juridice) a
a-si exercita drepturile civile si a-si îndeplini obligaŃiile civile prin incheierea de
acte juridice civile.
3. Continutul raportului juridic civil
• DefiniŃie - continutul raportului juridic civil îl constituie drepturile subiective
civile ale subiectului activ si obligatiile civile ale subiectului pasiv.
• Dreptul subiectiv civil - este posibilitatea recunoscută de legea civilă,
subiectului activ - persoana fizica sau persoana juridică, în virtutea careia aceasta
poate, in limitele dreptului si moralei, sa aibă o anumita conduită în virtutea
căreia să pretindă o conduită corespunzatoare - sa dea, sa faca , sa nu faca ceva -
de la subiectul pasiv si să ceara concursul forŃei coercitive a statului, în caz de
nevoie.
• Clasificarea drepturilor subiective civile Drepturile subiective civile se
clasifică: dupa continut (drepturi patrimoniale si drepturi nepatrimoniale), dupa
opozabilitatea lor (drepturi absolute si drepturi relative), dupa corelatia dintre ele
(drepturi principale si drepturi accesorii) si in functie de gradul de certitudine pe
care ll confera titularilor lor (drepturi pure si simple si drepturi afectate de
modalitati).
• ObligaŃia civilă - este îndatorirea subiectului pasiv de a avea o anume conduita
corespunzatoare dreptului subiectiv corelativ.
• Clasificarea obligatiilor civile . Obligatiile se clasifica dupa criteriul obiectului,
al opozabilitatii si dupa criteriul sanctiunii aplicabile in cazul nerespectarii lor.
3. Obiectul raportului juridic civil
• DefiniŃie - obiectul raportului juridic civil este conduita subiectelor acestuia
determinată de acŃiunea la care este indrituit subiectul activ si de cea de care este
tinut subiectul pasiv.Actiunea sau inactiunea subiectelor se raporteaza la un
anumit bun (obiect derivat al raportului juridic civil).
• Bunurile
Bunul este o valoare economic a utilă pentru satisfacerea nevoilor
materiale si spirituale ale omului si care este susceptibila de apropriere
sub forma dreptului patrimonial.
Clasificarea bunurilor se face dupa diferite criterii, printre care: natura si
calificarea data de lege; regimul circulatiei lor juridice; dupa cum este
posibila sau nu inlocuirea lor in executarea unei obligatii civile; dupa cum
produc sau nu fructe, etc.
4. Izvoarele si proba raporturilor iuridice civile concrete
• DefiniŃie- izvoarele raporturilor juridice concrete sunt acele acte si fapte care,
potrivit normei de drept civil, dau nastere unor raporturi juridice civile concrete.
• Clasificarea izvoarelor raporturilor juridice civile concrete. Izvoarele
raporturi juridice civile concrete se clasifică dupa legatura lor cu voinŃa umană
(acŃiuni omenesti si faptele naturale) si în functie de sfera lor (fapte juridice in
sens larg si fapte juridice in sens res trans ).
• Proba raporturilor juridice civile concrete.
într-un prin sens al termenului, este prezentarea în fata instantei de
judecata a mijloacelor legale de convingere a acesteia asupra existentei
unor anumite drepturi si obligatii civile.
într-un al doilea sens, proba este mijlocul juridic de stabilire a existentei
drepturilor subiective si obligatiilor civile.
Materia probelor este reglementata in art. 1l69 -l206 din Codul civil si
art.l67 - 225, 235-24l din Codul de procedura civilă.
Obiectul probei este elementul de dovada - toate imprejurarile, acte sau
fapte juridice care sunt izvoare ale raporturilor juridice civile concrete -
menit a demonstra existenta unui drept subiectiv civil si a obligatiei
corelative.S
Sarcina probei revine in primul rand reclamantului, apoi paratului,
judecatorul putand dispune din oficiu administrarea probelor pe care Ie
considera necesare.
• Mijloacele de probă sunt: proba prin incrisuri, marturia, marturisirea
(recunoasterea) si prezumtiile.
Proba prin inscrisuri. Notiune si clasificare lnscrisurile reprezintă
consemnarea de date despre acte si fapte juridice, cu un mijloc adecvat
pe un suport material.
Înscrisul autentic - potrivit art. ll7l din Codul civil, actul
autentic "este acela ce s-a făcut, cu solemnităŃile cerute de lege,
de un functionar public care are dreptul de a functiona in locul
unde actul s-a recut".
Înscrisul sub semnatura privata -poate fi scris de mână, in
totalitate, de una sau alta dintre părŃi, ori partial de una dintre
părŃi si partial de cealalta parte, sau de către un tert. Acest
inscris isi are puterea probantă în semnatura părŃilor care isi
exprima astfel vointa.
Alte inscrisuri- sunt cele care, pentru a fi considerate probe,
nu necesita a fi semnate, fiind denumite si inscrisuri
nesemnate. Exemple de astfel de incrisuri sunt : registrele
comerciale, registrele, cartile si hartiile domestice mentiunile
recute de creditor pe titlul de creanta, scrisorile si telegramele.
Mărturia (proba testimoniala) - Marturia este relatarea orală făcută de o
persoana în faŃa instantei de judecată, cu privire la acte sau fapte
litigioase săvârsite în trecut, despre care are cunostinŃă personală
Mărturisirea (recunoasterea) – Interogatoriul, mărturisirea este
recunoasterea de catre o persoană a unui act sau fapt pe care o altă
persoana isi intemeiaza o pretentie sau o aparare si care este de natura sa
producă consecinte juridice impotriva autorului ei. Ea este admisa in
toate materiile cu exceptia situatiilor in care este interzisa de lege, sau
când prin admiterea marturisirii s-ar eluda dispozitiile legii sau s-ar
pierde un drept la care nu se poate renunta sau care nu poate face
obiectul unei tranzactii.
Prezumtiile - sunt "consecintele pe care legea sau magistratul le trage
dintr-un fapt cunoscut la un fapt necunoscut".Exista mai multe tipuri de
prezumŃii:
prezumtii legale - limitate numeric, determinate special prin de
lege
prezumtii simple (ale omului), care sunt opera judecatorului si
care sunt nenumarate.
1. Definitia si obiectul dreptului civil.
• Definitie : Dreptul civil este acea ramura a dreptului privat care reglementeaza
raporturile patrimoniale si nepatrimoniale stabilite intre persoanele fizice si
persoanele juridice situate pe pozitie de egalitate juridica.
• Obiectul dreptului civil : raporturi patrimoniale si raporturi nepatrimoniale ce se
stabilesc între persoane fizice si persoane juridice.
Raporturile patrimoniale: Sunt acele raporturi sociale care au un continut
economic. Dreptul civil reglementand raporturile reale si raporturile obligationale.
Raporturile reale au in continutul lor drepturi reale, care se compun din dreptul de
proprietate - inscris ca atare in Constitutia Romaniei - si din celelalte drepturi
reale principale. care sunt dezmembramintele dreptului de proprietate si drepturile
reale accesorii.
Raporturile obligationale au in continutul lor dreptul de creanta - drept subiectiv
in virtutea caruia subiectul activ (creditor) poate cere subiectului pasiv (debitor)
sa dea, sa faca, sa nu faca ceva indiferent daca dreptul isi are originea intr-un act
sau intr-un fapt juridic.
Raporturile nepatrimoniale: Sunt acele raporturi sociale care nu au continut
economic. Ele cuprind:
raporturi care privesc existenta si integritatea subiectelor de drept civil,
raporturi de identificare,
raporturi izvorate din creatia intelectuala.
• Subiectele dreptului civil : sunt persoanele fizice si persoanele juridice
• Principiile fundamentale ale dreptului civil :
Principiul proprietăŃii : dreptul civil reglementează conŃinutul dreptului de
propritate cu cele trei atribute: posesia folosinŃa si dispoziŃia. Apărarea dreptului
de proprietate se face prin acŃiunea în revedendicare iar posesia este apărată prin
intermediul acŃiunilor posesorii.
Principiul egalităŃii în faŃă legii civile
Principiul îmbinării intereselor individuale cu cele generale
Principiul ocrotirii drepturilor subiective civile
• Delimitarea dreptului civil de alte ramuri de drept :doctrina si jurisprudenta au
stabilit ca dreptul civil, ca ramura de drept, are pozitia de "drept comun".
Delimitarea sa de alte ramuri de drept este ceruta de considerente practice si
teoretice
• Criterii de delimitare: delimitarea dreptului civil fata de celelalte ramuri de drept
se face folosind urmatoarele criterii :
obiect de reglementare;
metoda de reglementare;
calitatea subiectelor;
caracterul normelor;
caracterul sanctiunilor;
principiile de ramura.
Ramurile de drept de care se delimiteaza dreptul civil sunt :dreptul constitutional, dreptul
administrativ , dreptul financiar, dreptul comercial, dreptul familiei, dreptul muncii,
dreptul procesual civil, dreptul international privat
Capitolul II- Izvoarele dreptului civil
• Notiunea de izvor al dreptului civil este privită sub aspectul a două înŃelesuri:
în sens material prin izvor al dreptului civil se desemneza conditiile
concrete de existenta ale societatii, care stau la baza normelor civile.
în sens formal prin aceasta expresie se inteleg formele speciale de
exprimare a normelor de drept prin care se consacra vointa statala.
În sistemul de drept romanesc, principala forma de exprimare a dreptului o constituie
actele normative, acte emise sau adoptate de organe de stat anume investite cu
prerogativa legiferarii.
• Principalele izvoare ale dreptului civil sunt :
Legea este actul normativ adoptat de Parlament, unica autoritate
legiuitoare a Ńării. Constitutia stabileste trei categorii de legi : legi
constitutionale, legi organice si legi ordinare.
Decrete si Decretele –legi - constituie izvoare de drept civil in masura in
care contin norme referitoare la obiectul de reglementare al acestei ramuri
de drept.
Hotararile si ordonantele Guvernului Romaniei sunt acte normative
emise in baza si in executarea legilor. Ordonantele sunt acte normative
adoptate de Guvern in temeiul unei legi speciale de abilitare in limitele si
conditiile previizute de aceasta.
Actele normative emise conducătorii organelor centrale ale
administratiei publice centrale si acte normative emise de autoritatile
administratiei publice locale Aceste acte, indiferent de denumire -
ordine, instructiuni, regulamente, statute, contracte-cadru, contracte tip,
standarde sau norme - sunt izvoare de drept civil daca reglementeaza
raporturi juridice civile.În exercitarea atributiilor lor, consiliile locale si
judetene adopta hotarari, primarii emit dispozilii. iar prefectii ordine.
• Aplicarea legii civile legea civilă isi produce efectele intr-o anume perioada de
timp, pe un anumit teritoriu si asupra unor subiecte determinate.
Aplicarea legii civile în timp este cârmuită de doua principii ale dreptului
civil: principiul neretroactivitatii legii noi (adica, o lege civila se aplica
numai cazurilor ce apar in practica dupa adoptarea ei) si principiul
aplicării imediate a legii civile noi (din momentul in care a fost adoptata,
legea noua se aplica tuturor cazurilor ce apar in practica dupa intrarea sa in
vigoare).
Aplicarea legii civile în spaŃiu. În plan intern aplicarea legii civile in
spatiu se face după urmatoarea regula: actele adoptate de organele centrale
ale puterii de stat se aplica pe tot teritoriul Romaniei in timp ce actele
normative emise de organele locale ale puterii de stat se aplica pe raza
teritoriala de competenta.În plan internalional aplicarea legii civile in
spatiu este rezolvata de dreptul international privat prin normele sale
conflictuale.
Aplicarea legii civile asupra persoanelor Exista legi civile de aplicare
general a, legi civile care se aplica numal persoanelor fizice si legi civile
care se aplica numai persoanelor juridice.
• Interpretarea legii civile -este acea operatiune logico-rationala de lamurire a
continutului si sensului normelor de drept civil in scopul justei lor aplicari.
• Clasificarea interpretarii legii civile. Clasificarea interpretarii legii civile se face
dupa rezultatul interpretarii, si dupa metoda de interpretare.
dupa forta obligatorie sau neobligatorie a interpretarii: interpretarea
oficiala si interpretarea neoficiala
dupa rezultatul interpretarii : interpretarea literala (declarativa),
interpretarea extensiva, interpretarea restrictiva
dupa metoda de interpretare: interpretarea gramaticala, interpretarea
sistematica, interpretarea istorico-teleologica, interpretarea logică
Capitolul III - Raportul juridic civil
1.Notiunea de raport juridic civil Caractere. Structură.
• DefiniŃie Raportul juridic civil este o relatie socială patrimonială sau
nepatrimonială, reglementată de norma de drept civil .
• Caracterele raportului juridic civil : caracterul social, caracterul dublu
volitional si egalitatea juridica a partilor.
• Structura raportului juridic civil se refera la trei elemente : subiecte (parŃi),
conŃinut si obiect
2. PărŃile raportului juridic civil
• DefiniŃie , subiectul de drept civil este acea specie de subiecte de drept care
cuprinde persoana fizică si persoana juridică, în calitatea lor de titulari de drepturi
subiective si obligaŃii civile.
Subiectul raportului juridic civil care dobandeste drepturi este subiect activ, cel care se
obliga este subiect pasiv.
• Pluralitatea subiectelor, ca regula, un raport juridic se stabileste între un singur
subiect activ si un singur subiect pasiv. Sunt situatii când aceste raporturi se pot
realiza între mai multe persoane fie ca subiecte active, fie ca subiecte pasive, fie
în ambele calităŃi.Aceste cazuri le numim pluralitate de subiecte.
• Determinarea (individualizarea) subiectelor - în raporturile obligationale
subiectele sunt determinate (individualizate) din momentul incheierii actului
juridic sau consumarii faptului care stă la baza acestor raporturi. Există însă cazuri
in care subiectul pasiv sau cel activ nu sunt determinate la data stabilirii raportului
juridic (in raporturile juridice de proprietate, persoanele care au obligatia de a
respecta drepturile proprietarului sunt nedeterminate).
• Schimbarea subiectelor - între care s-au nascut este posibila in cadrul
raporturilor juridice civile patrimoniale (cesiunea de creanta, subrogatia
personala, novatia etc.
• Capacitatea subiectelor - capacitatea de drept civil a subiectelor se exprima prin
capacitatea civila a acestora, capacitate compusa din: capacitatea de folosinta -
aptitudinea general a si abstracta a omului de a avea drepturi si obligaŃii civile;
capacitatea de exercitiu - aptitudinea general a a persoanei (fizice sau juridice) a
a-si exercita drepturile civile si a-si îndeplini obligaŃiile civile prin incheierea de
acte juridice civile.
3. Continutul raportului juridic civil
• DefiniŃie - continutul raportului juridic civil îl constituie drepturile subiective
civile ale subiectului activ si obligatiile civile ale subiectului pasiv.
• Dreptul subiectiv civil - este posibilitatea recunoscută de legea civilă,
subiectului activ - persoana fizica sau persoana juridică, în virtutea careia aceasta
poate, in limitele dreptului si moralei, sa aibă o anumita conduită în virtutea
căreia să pretindă o conduită corespunzatoare - sa dea, sa faca , sa nu faca ceva -
de la subiectul pasiv si să ceara concursul forŃei coercitive a statului, în caz de
nevoie.
• Clasificarea drepturilor subiective civile Drepturile subiective civile se
clasifică: dupa continut (drepturi patrimoniale si drepturi nepatrimoniale), dupa
opozabilitatea lor (drepturi absolute si drepturi relative), dupa corelatia dintre ele
(drepturi principale si drepturi accesorii) si in functie de gradul de certitudine pe
care ll confera titularilor lor (drepturi pure si simple si drepturi afectate de
modalitati).
• ObligaŃia civilă - este îndatorirea subiectului pasiv de a avea o anume conduita
corespunzatoare dreptului subiectiv corelativ.
• Clasificarea obligatiilor civile . Obligatiile se clasifica dupa criteriul obiectului,
al opozabilitatii si dupa criteriul sanctiunii aplicabile in cazul nerespectarii lor.
3. Obiectul raportului juridic civil
• DefiniŃie - obiectul raportului juridic civil este conduita subiectelor acestuia
determinată de acŃiunea la care este indrituit subiectul activ si de cea de care este
tinut subiectul pasiv.Actiunea sau inactiunea subiectelor se raporteaza la un
anumit bun (obiect derivat al raportului juridic civil).
• Bunurile
Bunul este o valoare economic a utilă pentru satisfacerea nevoilor
materiale si spirituale ale omului si care este susceptibila de apropriere
sub forma dreptului patrimonial.
Clasificarea bunurilor se face dupa diferite criterii, printre care: natura si
calificarea data de lege; regimul circulatiei lor juridice; dupa cum este
posibila sau nu inlocuirea lor in executarea unei obligatii civile; dupa cum
produc sau nu fructe, etc.
4. Izvoarele si proba raporturilor iuridice civile concrete
• DefiniŃie- izvoarele raporturilor juridice concrete sunt acele acte si fapte care,
potrivit normei de drept civil, dau nastere unor raporturi juridice civile concrete.
• Clasificarea izvoarelor raporturilor juridice civile concrete. Izvoarele
raporturi juridice civile concrete se clasifică dupa legatura lor cu voinŃa umană
(acŃiuni omenesti si faptele naturale) si în functie de sfera lor (fapte juridice in
sens larg si fapte juridice in sens res trans ).
• Proba raporturilor juridice civile concrete.
într-un prin sens al termenului, este prezentarea în fata instantei de
judecata a mijloacelor legale de convingere a acesteia asupra existentei
unor anumite drepturi si obligatii civile.
într-un al doilea sens, proba este mijlocul juridic de stabilire a existentei
drepturilor subiective si obligatiilor civile.
Materia probelor este reglementata in art. 1l69 -l206 din Codul civil si
art.l67 - 225, 235-24l din Codul de procedura civilă.
Obiectul probei este elementul de dovada - toate imprejurarile, acte sau
fapte juridice care sunt izvoare ale raporturilor juridice civile concrete -
menit a demonstra existenta unui drept subiectiv civil si a obligatiei
corelative.S
Sarcina probei revine in primul rand reclamantului, apoi paratului,
judecatorul putand dispune din oficiu administrarea probelor pe care Ie
considera necesare.
• Mijloacele de probă sunt: proba prin incrisuri, marturia, marturisirea
(recunoasterea) si prezumtiile.
Proba prin inscrisuri. Notiune si clasificare lnscrisurile reprezintă
consemnarea de date despre acte si fapte juridice, cu un mijloc adecvat
pe un suport material.
Înscrisul autentic - potrivit art. ll7l din Codul civil, actul
autentic "este acela ce s-a făcut, cu solemnităŃile cerute de lege,
de un functionar public care are dreptul de a functiona in locul
unde actul s-a recut".
Înscrisul sub semnatura privata -poate fi scris de mână, in
totalitate, de una sau alta dintre părŃi, ori partial de una dintre
părŃi si partial de cealalta parte, sau de către un tert. Acest
inscris isi are puterea probantă în semnatura părŃilor care isi
exprima astfel vointa.
Alte inscrisuri- sunt cele care, pentru a fi considerate probe,
nu necesita a fi semnate, fiind denumite si inscrisuri
nesemnate. Exemple de astfel de incrisuri sunt : registrele
comerciale, registrele, cartile si hartiile domestice mentiunile
recute de creditor pe titlul de creanta, scrisorile si telegramele.
Mărturia (proba testimoniala) - Marturia este relatarea orală făcută de o
persoana în faŃa instantei de judecată, cu privire la acte sau fapte
litigioase săvârsite în trecut, despre care are cunostinŃă personală
Mărturisirea (recunoasterea) – Interogatoriul, mărturisirea este
recunoasterea de catre o persoană a unui act sau fapt pe care o altă
persoana isi intemeiaza o pretentie sau o aparare si care este de natura sa
producă consecinte juridice impotriva autorului ei. Ea este admisa in
toate materiile cu exceptia situatiilor in care este interzisa de lege, sau
când prin admiterea marturisirii s-ar eluda dispozitiile legii sau s-ar
pierde un drept la care nu se poate renunta sau care nu poate face
obiectul unei tranzactii.
Prezumtiile - sunt "consecintele pe care legea sau magistratul le trage
dintr-un fapt cunoscut la un fapt necunoscut".Exista mai multe tipuri de
prezumŃii:
prezumtii legale - limitate numeric, determinate special prin de
lege
prezumtii simple (ale omului), care sunt opera judecatorului si
care sunt nenumarate.
